Corespondenta cu un Inger

Aici intervine forta divina, atunci cand prin intermediul unor cuvinte simple realitatea sa sufere o metamorfoza violenta concentrata toata intr-un junghi, sufletul si corpul amortit aproape dureros sa devina singurul adevar al secundei fara sfarsit. Sa capeti din senin un zambet amar ajungand la certitudinea ca ai murit sau macar ca ai fost la un pas de moarte, spusele interlocutorului sa rasune in fiinta ta ca intr-o pestera fara oxigen.

"Come with me now under the stars/ Is a safe and easy pleasure/ Be happy in my company for I`ll love you without measure".

Iubim iubim iubim si iar iubim pana ajungem sa-l plangem pe cel iubit la capatul mormantului parfumat de mirosul dudelor coapte, sufletul care zace in noi este pieritor si el ca si corpul, sa nu existe dubii ca tot jocul acesta numit viata are un final tragic. Ar trebui ca de maine toti pamantenii inclusiv cei condamnati la moarte intr-un fel sau altul, sa-si achizitioneze o minge de football si sa nu mai ia totul asa de in serios. La capatul drumului sta o cobra veninoasa si hamesita care isi asteapta oaspetii, este prezenta acolo permanent; parsiva, ea sta incolacita la umbra copacului milenar asteptandu-si prada aproape de prapastia spre care se indreapta mingea sau jucatorul.

Ingerul: iarta-ma tot visez ca ai murit si noaptea trecuta mureai

Ingerul: si victor moare...

Apostolul: pai da asta simt si eu, ca mor putin cate putin. nu vezi cata mizerie e in jur?

Ingerul: cred ca EU mor

Apostolul: tu esti departe de mizerie, ai vrut sa scapi de ea si ai reusit. acum nici daca vrei, nu poti sa mai mori

Apostolul: lasa-ne pe mine si pe victor, suntem baeti` mari, ne descurcam

Ingerul: stiu, nu conteaza pentru tine conteaza decat groapa cu gunoi

Ingerul: MOARTEA

Ingerul: MORMINTUL

Ingerul: pe care EU vi-l visez

Ingerul: nu este un mormint ci o GROAPA aia e durerea

Ingerul: GROAPA

Ingerul: oricum, imi cer scuze ca te visez moarta. si...nu e cazul DELOC sa...lasa

Apostolul: pai la ce bun sa-ti ceri scuze pentru niste dejectii nocturne, involuntare?

Ingerul: nu sunt dejectii 

Ingerul: lasa asa

Ingerul: la revedere 

La apusul sorelui Ingerul s-a aratat din nou. Era o lumina rosie ca de para bine parguita venita parca din iad, nicidecum din rai. 

Apostolul statea chircit intr-un colt intunecos al camerei si plangea, in minte i se invarteau doar cuvintele: GROAPA CU GUNOI, MOARTE, MORMANT, DURERE.

Avea dreptate Ingerul, isi spunea, doar asta conta pentru el: durerea, adica groapa cu gunoi, pentru ca de fapt totul se rezuma la groapa pana la urma. Dar durerea? Sa fie durerea aceea cu care ajungi sa te hranesti fara ca macar sa iti dai seama, sa te droghezi zilnic ca pana la urma sa devii inconstient de existenta altor lucruri valoroase si sa nu mai conteze altceva decat administrarea drogului in vena, durerea asta sa devina o rutina autodistrugatoare pe nesimtite; apoi intelege mesajul, urma sa moara daca nu apela mai repede la o dezintoxicare de durere. Cu toate acestea, vazandu-l din nou pe Inger nu si-a mai dorit altceva decat sa-l inveseleasca putin, intelegea ca insusi Ingerul este bolnav.

Ingerul: am visat ca mureai

Apostolul: treci peste

Apostolul: sunt vie

Apostolul: inca

Ingerul: mai aveai 2 minute

Apostolul: eram la spital?

Ingerul: mai aveai 2 minute erai condamnata

Ingerul: mai aveai 2 minute

Ingerul: am inceput sa pling

Apostolul: nu se poate, eu care nu-s deloc punctuala, sa am la dispozitie doar 2 minute, bullshit, macar 3 Ingerul: du-te ba

Apostolul: pai s-o dam pa` d-astea ca vad ca esti deprimat

Ingerul: asa am visat ca vei MURI

Apostolul: nu mor eu cu una cu doua, asa cum ar zice orice muritor de rand respectabil

(...Si daca ingerul zice: "du-te ba", inseamna ca apostolul a reusit sa-i fure un zambet si pentru o fractiune de secunda a fost vindecat de toate ranile...). 

Ce nu stia ingerul este ca nu mai avea cum sa moara inca o data, el era deja dainuitor precum un riu nesfarsit plin de forta si frumusete in sufletele copiilor lui de pe Pamant lasati in urma. Acest riu splendid in care se oglindesc deopotriva forta unui leu si fragilitatea unei furnici, curgea acum prin fiintele celor mai dragi ale ingerului ratacit(or).