Arta de a intrebuinta timpul

Ziua incepe prin a inghiti rapid un fursec.Apoi constati ca n`ai ce fuma. Afara nu te trage deloc inima sa iesi. Asa ca o lalai, deschizi tv`ul, butonezi in nestire, nimic nu`ti atrage atentia (as usual) si totusi ramai tampit mai bine de o ora, poate poate ceva te va indemna sa faci ochi mari. 

Apoi,bum! Se`ntampla...pe Cultural,un documentar despre Goya. Mai trece o ora pe nesimtite.Ceva lipseste. Ai un flash: tigari! Quik, some clothes, iesi, rezolvi necesitatea nr.1 a zilei. Bun.Nu mai spun ca in momentul de pus picior pe asfalt a`nceput sa toarne de mama focului. Ziua asta are ceva al ei! Asa si trebuie sa fie. Mai ales ca mesajul mult ravnit intarzie cu orice indarjire sa`mi piuie`n urechi. 

Black Keys sunt aici la datorie, sa alunge timpi morti, nu oricum ci cu tot fasonu`-chitari,surle si trambite.Ti se face frig, te`ndesi sub plapumi, il iei pe Gellu Naum cu tine.Fara nici o legatura cu Naum, dar te ia somnu`. Lasi tot:goya, pizza, tigari, ploi, mesaje,asteptari, muzichii, discutii...mai bine te lasi in voia somnului,decat in voia a toate ce te vor inhata la trezie.  

DA. Doar ca nu te trezesti oricum, ci cu dorinta de a-ti face un blog. Si cum altfel, atunci cand esti bizi, iti suna telefoanele, iti piuie mesajele cip-cirip, toti au nevoie de tine, toti te iubesc, toti te vor langa ei, doar muzica ramane constanta. E aceeasi de la primele ore, mereu alta. 

Inchei printr-un citat Pessoa:"de ce nu va mai duceti dracului si fara mine."

Nu pot spune ca s`a facut seara, toata ziua a fost o seara de la un cap la altul, cu trairi de tot felu`. Dar gata, acum ca s`a facut searaaaa imi iau puloverashul gri si`o pornesc prin the tropical jungle.