"Poate ca totul se petrece intr-o broasca; totul nu este decat o calatorie de la rece la cald, de la bine la rau, in barca asta plina de cuie".
Poate ca totul se petrece intr-o vezica, poate ca totul se petrece intr-un stomac, poate ca totul se petrece intr-un sfincter!
De ce nu ma fac eu doctor? Inca nu-i prea tarziu. Astfel imi repet de la un timp incoace. De doctori ai nevoie doar cand faci un chiuretaj, scoti ce e de scos si salutare!
Doctorii sunt buni doar in scosul dintilor, the easiest way: obturarea canalului si din nou, salutare! Iti face praf nervul, iti curata infectioseniile, iti spun ca vaaaai si cea de langa e afectata, deci clar! dat in cap si la nervul vecin, nevinovat; apoi urmeaza tararea mizeriei sub "covor", adica acoperirea trebushoarei de mantuiala cu portelan. Bun, deci ne-am lamurit.
Doctorii sunt buni doar la amputarea piciorului, ce-i drept, bolnav, din nou astuparea mizeriei clean sub covor cu proteza de rigoare si...salutare!
Doctorii sunt buni la lucruri practice, respectiv: scos, inlocuit! Asa ca trupule drag, degradeaza-te in voie, doctori de fatada sunt destui! Trebuie stiut ca ii voi scoate din calcul pe medicii pediatri, veterinari, psihologi-sunt aproape inofensivi. Psihologii ii dau zor cu intrebarile inutile, chipurile, "vindecatoare", veterinarii ii dau zor cu vaccinurile si pediatrii cred ei ca la stiu pe toate.
Herpesul este un virus care salasluieste in tine pana se decide el ca ar fi vremea sa se arate la fata, momentul oportun fiind sistemul tau imunitar dat peste cap: stres, alimentatie nesanatoasa, oboseala si alte cate si mai cate. De ce n-ar fi si cu cancerul asa? Sunt nefumatori bolnavi de cancer -si invers, fumatori trainici, sanatosi tun(tu-tun). Aici intervine rolul "calaului". Vine. Constata ca-i de rau. Repede niste citostatice, repede niste raze (lasam pe mai tarziu solarul la care se duc toate pitipoancele trendy, demne de mila), la fel de rapid caderea parului, urmeaza inevitabila morfina- si...pana aici ti-a fost! Si pana aici le-a fost si doctorilor! Constatarea decesului si galbenii zdranganind sfasietor in minusculele buzunare. Cam la fel se prezinta situatia si la capitolul SIDA...
De ce nu ma fac eu doctor? De ce i-as avea pe toti acesti muribunzi innascuti pe constiinta..mai bine imi iau dictionarul de medicina, ma informez pana la epuizare, ajung sa fac niste legaturi care cum functioneaza, pan` ce ajung la stadiul in care sa cred ca le stiu pe toate, ca mai apoi sa ma plictiseasca ideea de "spital-doctor". On hell with it! Si inca de mica m-a obsedat ideea asta. Sunt ei medicii, dumnezeii pamanteni, buni la ceva? Astfel ca m-am pus pe probe, pe care le voi dezavalui cu o proxima ocazie.
"Cereti sfatul medicului"-who needs it?
Multi isi doresc sa pacaleasca moartea, prezenta la tot pasul si la fel de multi sa o incurajeze. In cazul celor dintai, ii poftesc la nuci, struguri si usturoaie! Restul....poftiti la vodka, gin, absint, calvados and cigarsssss. (adica fii golan de Brixton, sau mai precis de Moscow, fii blues-man, fii pictor, fii poet, fii bastinas inrudit cu Fidel Castro). Fii toate astea in detrimentul oxigenului inhalat, acum.
3 comentarii:
iti scrie un muribund. baga astia la citostatice in tine ca la bombardament, iti dau mare dreptate sa stii..speranta e cea care te mentine pe linia de plutire. dar e o speranta in van asta e viata
iti scrie una asupra careia inca penduleaza sabia numita neoplasm... doctorii sint buni cind sint inca oameni, cind nu au uitat de ce s-au facut doctori, cind se potrivesc pe structura ta. cind nu se cantoneaza, la diagnoza, in miile de cazuri cu diagnosticul x, ci au curaj sa caute mai departe. cind nu se entuziasmeaza degeaba ca au gasit ei cazul rar de boala si mai rara, fara sa aiba toate argumentele din lume. cind nu-si dau cu presupusul de fata cu pacientul. cind nu te omoara in loc sa te salveze. cind au curajul sa-ti spuna ca singura ta nadejde e in alta parte decit in cabinetul lor - daca lucrurile stau asa.
29 aprilie 2000, ziua in care bunica mea nu a mai putut lupta cu "chistul"! S-a dovedit ca este cancer, cand era deja mult prea tarziu.
Trimiteți un comentariu