Acest articol este dedicat tuturor celor care detesta ziua ce anunta aniversarea zilei lor de nastere. Este ziua ta, ziua in care ai fost adus cu forta intr-un loc strain si unde expresia "ca pestele-n apa" pare sa-si fi pierdut de mult semnificatia, poate doar ca pestele-n apa fortat de circumstante; atunci cand ti se periseaza oscioarele cotului de atata dat din coate in stanga si-n dreapta, ca sa prinzi un loc pe scaun in vreun autobuz bucurestean-altfel riscul de fractura de picior in cutia mult prea sufocata de miile de suflete perpetue care-si blesteama zilele in acel moment,ca sa prinzi un prielnic loc pe scaunul regal de prin parlamentul Romaniei,un loc pe scaunul din piele de la receptia hotelului X sau un loc pe santul din cel mai abject cartier periferic, unde crapi ceapa-n doua si-i multumesti lui Dumnezeu pentru painea cea de toate zilele;in acelasi loc strain de cand lumea, unde se desfasoara campanii electorale de tot rasu` ca sa-i creasca unuia si altuia burdihanul peste noapte sau altfel, fotomodelul cu trasaturi algeriene de toata splendoarea, daca aceleasi circumstante derizorii ale destinului n-ar fi adus-o in situatia de a dormi sub cerul liber noapte de noapte alaturi de haite de caini si bande de aurolaci ce-o haituie si-i smulg ultima frimitura de paine care-i mentin timid miscarile robotizate de la cine stie ce cafteala oripilanta. (Nu doresti sa ti se reaminteasca toate astea...) Ostatic al unei metropole, inca din acea frumoasa si insorita zi de noiembrie(cum le place, lor mamelor, sa istoriseasca), pe cand fulgii de zapada invadau orasul, altfel cenusiu, ziua in care se instalase in sfarsit prospetimea unei noi si aceeasi veche stari de spirit, pe care neaua o trezea in sufletul locuitorilor. Ziua in care nu existau Mc`Donalds`uri si alte bullshit-uri contemporane, cand totul era mai cumpatat si mai cuminte, ziua in care in care muzica anilor 80` nu era la fel de apreciata ca cea a anilor 60`...si cand serialul "Dallas" peste alti zece ani era detronat de "Twin Peaks" sau "Caracatita". Toate conexiunile astea care ajung sa reprezinte in cele din urma, sistemul tau de valori, fragmentat acum in roseata puerila din obraji care ajunge sa respinga cu vehementa atitudini/situatii/conduite sociale/reactii/stari, sau altfel spus hrana cotidiana ce iti este indesata pe laringe cu forta. "Si mai ia de aici, si mai ia de` nu te-ai saturat", zilnic aceleasi jocuri ale mersului vietii, mereu sub alte si alte forme, paradoxal-mereu surprinzatoare. Fericirea din buncarul asta e mereu aceeasi: escapade pe te miri unde la privit de frumuseti ale naturii, nimic de blamat, omul e un animal avid, la un moment dat lehuit de energie, care are nevoie de toate astea. Are necesitati. De aici si toata incrancenarea asta lacoma de a razbate pentru micul sfaraitor de pe gratar in week-end sau pentru pus piciorul, merituos nu`ncape vorba, pe nisipurile fierbintzi ale Greciei, ca tot veni vorba si pentru ca tot e la modaaa. Acelasi refren penibil si afon, inganat cu maiestrie an de an la telefon, de la cea care nici macar nu te-a programat in mod special pentru toate astea, acelasi "Multi ani traiasca!" care nu face decat sa te scoata din minti...si daca exista si acel background vocal cu bunici&CO, simti ca o iei razna. La ce bun toata bufoneria asta ieftina care face parte din ciclul "D`ale vietii". E o zi memorabila, in orice caz. Faci bilantul bilelor alba-neagra. Daca esti sau nu multumit, asta o stii doar tu, si adevarul e ca oricat de putred de bogat si bogat cu duhul `oi fi, tot o pacaleala ramane toata mascarada asta, este o exigenta in van, adevarata fericire rasare arareori, atunci cand ne asteptam mai putin. Rasul este una dintre expresiile celei mai autentice trairi a spiritului nealterat de hidosenia in care traim. In rest este aceeasi vesnica batalie pe campul de lupta neutru,(adica te inhami ori stai si cugeti si de inhamat te inhami oricum ca n-ai incotro) vrem sau nu sa recunoastem. "Tortul inscriptionat cu "the name" si lumanarele de rigoare? Nu, multumesc.Eventual la priveghi. Si nici macar nu apreciez gestul, asa cum ti-ai putea inchipui". E pentru suck-eri, care dau o mult prea mare importanta unei zile.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu