Perfect day

Ce poate fi mai rau decat sa te trezesti cu gatul intepenit, totul pornind de la canapeaua afurisita careia nu-i convine o spita subreda si prin urmare, care nu se poate desface? Ajungi sa te simti ca un oaspete stingher in propriul camin. Patul de odinioara ajunge un fel de basm nemaipomenit, atunci cand iti puteai odihni oasele obosite in voie, in care te puteai rasuci si-n care nu aveai nicicum grija corpului inert. Montarea unei piese mobiliere presupune forta si dexteritate, pe care o ai sau nu. Aici intervin oamenii practici, nu neaparat si priceputi; daca dupa primele incercari urmeaza oftari in lant, sudoare si nervi, e clar ca nu sunt facuti pentru asa ceva. Am observat ca persoanele cu intelectu` dezvoltat ies din schema din start, pe ei sa-i pui la descifrarea unor cu totul alt fel de problematici, pentru restul exista bransa de tamplari cu nemiluita. Panzele de paianjen din colturile camerei tradeaza starea degradanta a necongruentei dintre om si spatiu. Se spune ca ochii sunt oglinda sufletului, fie ei rimelati excesiv lasandu-ti impresia de un prea plin sufletesc fie daca nu, vampa, a carei privire nu spune absolut nimic, un fel de moarte seculara acolo inauntrul lor. La fel se spune si despre casa in care iti desfasori cele mai intime momente de liniste, pe cat de ingrijita, pe atat de ordonat si sanatos mintal esti. Si uite cum ajungi pe nesimtite sa faci parte din sanctuarul, odinioara impecabil cu patul si taburetele rosu de langa, acum un fel de adapost caruia ii mai lipseste doar zidul de care te izbesti atunci cand dai sa deschizi geamul pentru a mirosi liliacul ce anunta sosirea primaverii si a hormonilor dobitoci zburdalnici din aer. Ai sentimentul ca locuiesti negresit, intr-o pivnita neprimitoare, pe care ti-ai dori-o macar primitiva, far` de tehnologie, mail, telephone, mobila si alte cele lumesti, ci doar cu un mare ulcior de lut din care sa sorbi cate o gura de apa de ti-o fi prea sete si un tol din oaia proaspat sacrificata, pentru a-ti tine de cald de ti-o fi prea frig. Banalei si indispensabilei canapele ii prieste de minune surubelul, astfel incat nu te poti decat mahni ca totul trebuie sa redevina la normal. In surubul asta a constat clocotirea spiritului bolnav o perioada destul de indelungata, ca acum totul sa capete aceeasi infatisare burgheza atat de rutinizata si obsesiva pentru unii dintre noi. Este ziua in care viata si-a reintrat in drepturi cu toate piulitele, surubelele,toate cele ce-o fac sa functioneze cum trebe. Is such a perfect day. Is such a sad day, ziua in care ne-am cosmetizat confortul si am renuntat la calitatea de primata care doarme pe pamantul rece de-i simti mirosul mortii, in favoarea celei de supavietuitoare de inalta clasa, care doarme pe canapeaua trasnet, extensibila! De aici si admiratia mea pentru James Brown "like a sex machine", care a adus in muzica energia aceea debordanta venita din patimile primitivsmului pana`n panzele albe, care bate la fund orice Pink Floyd sofisticat, oricand. 

E de necontestat valoarea muzicii in timp, cum de altfel si rafturile suspendate din bucatarie care ne faciliteaza traiul la momentul asta.