Slumdog Millionaire, castigatorul Oscarului pentru cel mai bun film al anului 2008 i-a facut in sfarsit fericiti pe indieni. Loveleen Tandan, co-directorul filmului si-a bucurat in sfarsit publicul cinemafil indian cucerind titlul cu ajutorul lui Danny Boyle, fara de care filmul n-ar fi avut, poate, acelasi impact. Cunoastem cu totii filmele made in india, niste siroposenii in masa a caror singur merit este dansul din buric, coregrafia impecabila care ar putea da lejer lectii celor de la Holywood, privirile sugubete ale actorilor care fixeaza cu mare talent camera, clipesc apoi din gene de zece ori si jumatate (aici intervine geniul regizorului), din nou batzaiala-n grup si...cam atat; nu mai vorbim de durata interminabila dusa la extrem a unor teme de profunzime zero. Trebuie sa fi putin masochist, ce-i drept ca sa posezi curajul si mai ales rabdarea de a vedea cap-coada un astfel de film, dar desigur sunt destui care se dau in vant dupa raj kapur sau cum l-o chema. Filmul asta mi-a amintit de Virgil Iantu si asta mi-a displacut din start, apoi toate acele legaturi: intrebare de saptejdemiidecatralioane` de parai -flash`uri psiho`telepatico`intuitive`back in time a pustiului acum ajuns la maturitate-si astfel parcurgerea concursului pana la the final correct answer. Iata o descriere a filmului dintr-o rasuflare. Se mai poate adauga la acest the final correct answer, si ca mititca draga inimii si copilariei lui pierduta si regasita si iar pierduta si regasita, (acum o tanara frumusica cu o cicatrice graitoare in dreptul tamplei) apare in momentul-cheie in care craiul copilariei ei va apela la varianta ajutatoare:"sunati un prieten", ca intr-un final ea sa raspunda la telefon si sa zica cu multa emotie: "nu stiu". Atunci tanarul, auzindu-i in sfarsit vocea (si vazand ca planul de a fi vazut de ea la tv in toata India i-a reusit) are revelatia supra-naturala finala asupra raspunsului si castiga concursul. E interesanta viziunea aceasta, ca ajutat de o intuitie si o sensibilitate exacerbata capatata in timp poti invinge absurdul de orice natura a prezentului, altfel spus power mind sau power spirit care te smulge dintr-o situatie tensionata. In orice caz, finalul in care cei doi copii, acum tineri si meant to be for life danseaza in peronul garii, e penibil, dar asta a fost si scopul: o mica ironie la adresa filmelor de duzina toate o-apa-si-un-pamant din India. Cu toate astea, putea fi bun mult mai bun, dar deja e palavrageala. Happy end made in USA. Now is history.
10 comentarii:
sa sti ca daca tie nu iti plac filmele indiene asta nu inseamna ca trebuie sa le critici!! mie imi plac foarte mult prezinta povesti frumoase de dragoste. pa
ai auzit de liberty of speach? pa.
Inainte de '89 tiganii iubeau filmele indiene, acum nu prea mai au ocazia sa mai vada asa ceva la TV sau cinema.
Tin minte ca plangeau in salile de cinema, atat de mult ii miscau filmele fratilor.
Alte review-uri de filme nu mai faci ?
Daca tot iti merge mana la literatura, mai povesteste si cate un film bun.
Ehe, inainte de `89! acum ii misca maneaua, peste alti zece ani cine stie ce alt curent siropos si tot asa...e bine totusi ca se lasa sedusi de-o asa zisa forma de arta!
Voi mai face review-uri. N-am terminat-o cu scrisul.
Din pacate in perioada moderna arta s-a denaturat.
Exprimarile minoritatilor necivilizate reprezinta arta la care trebuie sa ne inchinam.
Principiile socialiste din ultimele trei secole au modificat-o.
Inainte se adresa elitelor, acum se adreseaza celor mai de jos oameni si este conceputa dupa chipul si asemanarea lor.
Da, asa este... Tocmai din cauza asta trebuie sa invatam sa fim cat mai selectivi si sa nu lasam arta de jos s-o ingroape pe cea care are intr-adevar ceva de transmis.
Nu trebuie permis ca un regizor ca Tarkovski sa fie dat la gunoi din cauza acelor minoritati necivilizate.
De Tarcovschi am auzit ca ar fi regizor si am citit putin despre el pe enciclopedia poporului. Atat.
Nu prea am gasit pe acolo informatii care sa spuna despre vreo nedreptate datorata minoritarilor rai.
Mai sap.
"Da, asa este... Tocmai din cauza asta trebuie sa invatam sa fim cat mai selectivi si sa nu lasam arta de jos s-o ingroape pe cea care are intr-adevar ceva de transmis."
Arta moderna a fost confiscata.
Ea este democratica, apartine poporului si in special ciudatilor.
Priveste-i cu atentie pe "artistii" moderni si o sa vezi ca toti sunt dupa un tipar.
Toti considera ca adevarata arta trebuie sa izvorasca din mizerie si haos.
Artistul modern este un individ neingrijit, ciudat, cu probleme psihice si cu o viata grea.
Fara aceste conditii vulgul nu primeste "arta".
Eu cred ca artistii au fost asa dintodeauna...ce artist e acela fara o minora problema psihica? De-acolo izvoresc toate nelinistile, toate frustrarile si toti nervii pe existenta.
Pacat doar ca in aceasta ecuatie se mai strecoara si arta-surogat; e mai "cool", mai in tonul vremurilor ce le traim. :)
Si artisti moderni cum ii numesti tu nici nu cred ca exista. Sau exista dar nu pentru multa vreme. Publicul are mereu nevoie de aparitii colorate si neingrijite.
Socialismul se straduieste de vreo 300 de ani sa ne invete ca frumusetile izvorasc din uratenia societatii.
Din pacate este vorba doar de o minciuna cu care au reusit sa preia controlul asupra mintilor.
Arta apartine elitelor, oamenilor bogati si linisti, ceilalti fac altceva, cu totul altceva.
Nu este arta, este doar o ocupatie bizara a celor ce creeaza si o guma de mestecat pentru creierul celor ce o consuma.
Arta hidoasa nu e arta.
Trimiteți un comentariu