In timp ce sangele curge prin vene din ce in ce mai negru gandul se inaspreste si el. Nimic doar lucruri de prisos in jur, se acorda asa o mare importanta unor franturi de parere care de fapt poate ca nici nu exista. Suntem niste intestine umblatoare, bulbucate si ametite de aerul incarcat de noxe. Unde ne sunt pantofii care sa ne usureze povara de-a ne simti greutatea trupului ars de rani...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu