marți, 5 aprilie 2011

Asfalt cicatrizat

 N-as fi vrut sa stiu ca este posibil sa confunzi un trup uman sfaramat cu resturi de gunoaie numai bune pentru caini. Dar zorii acelei dimineti de plumb mi-au confirmat ca omul este intr-adevar format din craniu, oase si sange; am evitat sa ma inscriu la medicina tocmai din aceasta cauza, pentru ca n-am vrut sa devin cu adevarat constienta de fragilitatea trupului in care zace captiv acest suflet universal. 
Era o batrana din cat am putut sa-mi dau seama. Se aruncase probabil de la etaj. Mantaua galbena ce o acoperea partial parea aurie in bataia soarelui, un auriu tipator.
Peste putin timp un cunoscut avea sa vada acelasi trup fara viata. A plans in hohote avand grija sa se lamenteze spre deliciul martorilor: "dar cum sa faca asa ceva????". A fost cutremurat. Si-a revenit greu. I-am oferit un pahar cu apa...
La scurt timp s-au adunat alte voci in jurul acestui cunoscut care relata plangand in continuare, "spectacolul". A sosit si momentul in care mi s-a pus intrebarea "dar tu de ce nu plangi?" Ce s-ar fi putut raspunde. Da. Acel trup in care a fost candva viata mi-a provocat greata. Si o profunda tristete uscata, fara lacrimi. Si ca sa dispara nodul din gat nu trebuie apa si nici lacrimi. Da. Luciditate rece de piatra. Nu trebuie exista antrenament pentru asta. Mai degraba insomnia de dupa si toate acele intrebari care te fac sa-ti vajaie capul.
Peste cateva ore trotuarul rece ascundea doar o vaga urma a ceea ce a fost si zecile de trecatori pasind senin peste acel mormant proaspat. Atat. Inca o viata disparuta in neant, claxoanele masinilor lasau senzatia continuitatii, parea ca totul a fost doar un vis macabru, ca de fapt asta e pulsul vietii, ca nimic din ce-ai vazut nu s-a intamplat cu adevarat.
Trec zilnic pe langa  zona cicatrizata,  amprenta cenusie nu pare ca va disparea curand, aceasta ultima farama a trecerii prin viata a unui om s-a impregnat acolo pe vecie.
"Ce ba, ploua cu babe?" Da. A plouat. Nu trebuie sa mai zici nimic amuzant ca sa ma faci sa uit. Nu se uita. Se merge doar mai departe. Pana in acelasi punct zero.

5 comentarii:

Anonim spunea...

"Ce ba, ploua cu babe?"
Merge de un titlu pentru un articol in Catavencu.
Misto ideea.

Pinky Rose spunea...

Da, dar sa ceara drepturile de autor.

Mihaela spunea...

nice

Pinky Rose spunea...

nice to hear that is nice, Mihaela.

masajerotic Arad spunea...

am devenit atat de indiferenti incat nici macar moartea unui om nu ne mai impresioneaza