Era o batrana din cat am putut sa-mi dau seama. Se aruncase probabil de la etaj. Mantaua galbena ce o acoperea partial parea aurie in bataia soarelui, un auriu tipator.
Peste putin timp un cunoscut avea sa vada acelasi trup fara viata. A plans in hohote avand grija sa se lamenteze spre deliciul martorilor: "dar cum sa faca asa ceva????". A fost cutremurat. Si-a revenit greu. I-am oferit un pahar cu apa...
La scurt timp s-au adunat alte voci in jurul acestui cunoscut care relata plangand in continuare, "spectacolul". A sosit si momentul in care mi s-a pus intrebarea "dar tu de ce nu plangi?" Ce s-ar fi putut raspunde. Da. Acel trup in care a fost candva viata mi-a provocat greata. Si o profunda tristete uscata, fara lacrimi. Si ca sa dispara nodul din gat nu trebuie apa si nici lacrimi. Da. Luciditate rece de piatra. Nu trebuie exista antrenament pentru asta. Mai degraba insomnia de dupa si toate acele intrebari care te fac sa-ti vajaie capul.
Peste cateva ore trotuarul rece ascundea doar o vaga urma a ceea ce a fost si zecile de trecatori pasind senin peste acel mormant proaspat. Atat. Inca o viata disparuta in neant, claxoanele masinilor lasau senzatia continuitatii, parea ca totul a fost doar un vis macabru, ca de fapt asta e pulsul vietii, ca nimic din ce-ai vazut nu s-a intamplat cu adevarat.
Trec zilnic pe langa zona cicatrizata, amprenta cenusie nu pare ca va disparea curand, aceasta ultima farama a trecerii prin viata a unui om s-a impregnat acolo pe vecie.
Trec zilnic pe langa zona cicatrizata, amprenta cenusie nu pare ca va disparea curand, aceasta ultima farama a trecerii prin viata a unui om s-a impregnat acolo pe vecie.
"Ce ba, ploua cu babe?" Da. A plouat. Nu trebuie sa mai zici nimic amuzant ca sa ma faci sa uit. Nu se uita. Se merge doar mai departe. Pana in acelasi punct zero.
5 comentarii:
"Ce ba, ploua cu babe?"
Merge de un titlu pentru un articol in Catavencu.
Misto ideea.
Da, dar sa ceara drepturile de autor.
nice
nice to hear that is nice, Mihaela.
am devenit atat de indiferenti incat nici macar moartea unui om nu ne mai impresioneaza
Trimiteți un comentariu